Tratate

HomeTratate

 

TRATATUL TAIJIQUAN-ULUI

de Zhang San Feng

In fiecare mişcare, întregul corp trebuie să fie uşor şi mobil şi toate părţile lui asamblate asemenea perlelor pe o aţă. Energia (qi) trebuie trezită şi cultivată, iar spiritul (shen) trebuie să rămână liniştit şi nemişcat. Nici o parte a corpului nu are voie să cadă înăuntru sau să iasă din contur, iar mişcările nu au voie să fie abrupte sau întrerupte.

Energia internă, propriu-zisă, se odihneşte în picioare, se dezvoltă în membrele inferioare, este condusă de şold şi se manifestă în degete. In toate mişcările trebuie păstrată unitatea dintre picioare, gambe şi şold, pentru a prinde momentul oportun de acţionare a energiei şi a obţine poziţia cea mai corectă. Corpul celui care nu-şi poate însuşi toate aceste reguli, va fi dezorganizat şi în dezordine. Singura cale de a evita această lipsă de armonie este de a coordona picioarele cu şoldul. Această regulă este valabilă pentru toate mişcările, indiferent dacă sunt executate în sus sau în jos, înainte sau înapoi, spre stânga sau spre dreapta.

Mişcările se efectuează de spirit (shen) şi nu de corpul exterior, propriu-zis. Chiar şi atunci când ataci în sus, nu trebuie să uiţi de ceea ce e jos. Când mergi spre dreapta trebuie să ai în atenţie şi stânga. Când înaintezi nu trebuie să uiţi retragerea. Când atacul tău trebuie să meargă în sus, trebuie să-l îndrepţi mai întâi în jos. Atunci când vrei să ridici ceva se întâmplă ceva asemănător: întâi trebuie să împingi obiectul respectiv în jos – prin asta îl dezrădăcinezi – după care el va fi uşor de urnit.

Foarte important este să faci deosebirea dintre vid şi plin (Yin şi Yang). Fiecare parte a corpului are deopotrivă un aspect plin şi unul gol. Toate părţile corpului trebuie să fie unite asemenea perlelor pe o aţă, fără nici cea mai mică întrerupere.

Yang Lu Chan (1792 – 1872) a adăugat: Acest text a fost scris de maestrul Zhang San Feng de pe muntele Wudang, cu dorinţa ca toţi aceia care practică Taijiquan-ul să fie ajutaţi să obţină o viaţă lungă şi o tinereţe veşnică. Folosirea Taiji-ului ca şi tactică de apărare este importantă doar în al doilea rând.

 

TRATATUL TAIJIQUAN-ULUI

de Wang Zong Yue

Născându-se din Haosul Primordial (Nimicul Absolut – Wuji) Taiji-ul (Absolutul) este mama Yin-ului şi a Yang-ului. Mişcându-se (Taiji-ul) se separă, în repaus se închide. Fără a cunoaşte excesul, dar fără a cunoaşte lipsa, îşi atinge ţinta – fie că merge drept, fie că merge pe ocolite – (Evită atât excesul cât şi ceea ce este insuficient, nu face nici prea mult nici prea puţin). Când celălalt este dur eu sunt suplu – numesc aceasta “a pleca”, când eu mă aflu pe direcţia potrivită (acţionez în maniera normală) (shun), iar celălalt dă să întoarcă spatele (să plece) – numesc aceasta “a lipi”. Când se mişcă violent – replic violent; când se mişcă relaxat – îl urmez relaxat. Deşi schimbările posibile sunt nenumărate, totuşi principiul care le străbate este unul singur. De la căpătarea rutinei, persistând în practică vei ajunge la înţelegerea (prin conştiinţă – nu prin raţiune) energiei, de la înţelegerea energiei – menţinând drumul – ajungi treptat la lumina sacră (lumina spiritului). Acest ţel însă îl vei atinge doar după exerciţiu neîntrerupt.

Videază vârful capului de vlagă (când capul este ridicat el devine “gol”) energia se cufundă în “câmpul de cinabru” (dantian). Corpul este drept, nu este aplecat nici înainte nici înapoi şi nici în lateral; când ascuns – când ivindu-se (trecerea dintre “plin” şi “gol” trebuie să se facă atît de rapid, încât adversarul să nu o observe). Când “celălalt” presează în stânga, las-o “goală”; acelaşi lucru este valabil şi pentru dreapta. Dacă vrea să te împingă în sus sau în jos, nu-l lăsa să simtă capătul “golului”. Când atacă – distanţa până la tine i se va părea nesfârşită, când va fi atacat, această distanţă va deveni periculos de mică.

Intregul corp este atât de sensibil încât poţi simţi o pană aplicată pe el, şi este atât de uşor şi de maleabil încât o muscă îl poate pune în mişcare. (Nu poţi adăuga un fulg, o muscă nu poate să plece de pe tine.) Celălalt nu mă cunoaşte, numai eu îi voi şti mişcările, dinainte de a le executa. Dacă vei stăpâni toate aceste tehnici, vei deveni un luptător desăvârşit.

Există nenumărate şcoli în artele marţiale. Oricîte deosebiri ar fi între ele, se bazează totuşi pe faptul că cel puternic îl învinge pe cel slab, şi cel rapid pe cel încet. Acestea sunt însă calităţi care ţin de înclinaţiile naturale ale fiecăruia şi nu trebuiesc nici învăţate, nici finisate. Proverbul: “a învinge o forţă de o mie de li cu una de patru cun” arată că forţa fizică, singură nu este de ajuns. Şi când un bătrân învinge mai mulţi adversari tineri, se poate el oare baza pe rapiditatea sa?

Stai în echilibru ca un cântar şi mişcă-te ca o roată. Lasă-ţi greutatea întotdeauna pe un picior. Când este împărţită în mod egal pe ambele picioare, mişcările tale vor fi greoaie. Mulţi dintre aceia care au exersat ani de zile sunt din nou şi din nou învinşi pentru că nu au înţeles importanţa împărţirii greutăţii în mod corect. Pentru a evita această greşeală trebuie să înţelegi Yin-ul şi Yang-ul. A rămâne lipit (de adversar) înseamnă în acelaşi timp şi a te retrage. A te retrage înseamnă şi a rămâne lipit, pentru că Yin-ul nu poate fi separat de Yang şi nici invers. Yin-ul şi Yang-ul se completează – ajutându-se reciproc -; dacă ai înţeles asta vei putea înţelege energia. Prin exerciţiu neîntrerupt, studiu şi meditaţie interioară vei ajunge în stadiul în care vei putea să te bazezi pe spirit în întregime.

Hotărâtor în Taijiquan este de a renunţa la intenţiile proprii şi de a le urma pe cele ale adversarului; însă mulţi înţeleg greşit acest principiu, căutând ceea ce este depărtat fără a lua în seamă ceea ce este la îndemână. Proverbul spune: “Cea mai mică deviere te abate cu kilometri întregi de pe drum”.

Elevul nu poate să nu ţină cont de toate acestea: ele reprezintă un tratat!

Taijiquanul se mai numeşte şi “Boxul lung”, datorită faptului că mişcările sale se derulează asemenea unui râu lung, ce curge neîntrerupt. Primele opt forme de mişcare sunt: apărare (peng), rulare (lu), presare (ji), împingere (an), tragerea în jos (cai), despicarea (lie), lovitura cu cotul (zhou) şi lovitura cu umărul (kao). Acestor forme le corespund cele opt trigrame.

Inaintarea (jin), retragerea (tui), privirea spre stânga (gu), privirea spre dreapta (pan) şi echilibrul stabil (zhongding) corespund celor cinci elemente.

Apărarea (peng), rularea (lu), presarea (ji), împingerea (an) corespund celor patru trigrame: Cer (Qian), Pământ (Kun), Apă (Kan), Foc (Li) şi celor patru direcţii cardinale Sud, Nord, Vest, Est.

Tragerea în jos (cai), despicarea (lie), lovitura cu cotul (zhou) şi lovitura cu umărul (kao) corespund următoarelor trigrame: Vântul (Xun), Tunetul (Zhen), Lacul (Dui), Muntele (Gen) şi următoarelor direcţii: SV, NE, SE, NV.

Inaintarea (jin), retragerea (tui), privirea spre stânga (gu), privirea spre dreapta (pan) şi echilibrul stabil (zhongding) corespund metalului, lemnului, apei, focului şi pământului.

Impreună, toate acestea formează cele 13 forme de mişcare.

 

trigrame

 

 

CÂNTEC DESPRE CELE 13 FORME DE MISCARE

(de Wu Yu Xiang)

 

Cele treisprezece forme de mişcare nu trebuie neglijate,

Ele trebuie înţelese după originea lor în şold.

Fii foarte atent asupra trecerii de la “plin” la “gol” şi invers:

Atunci energia va putea circula nestânjenită prin tot corpul.

Cu toate că apărându-te, corpul tău e în mişcare, în interior rămâi imobil.

Astfel vei ghici mişcările adversarului încă de la rădăcina lor,

Si nu va trebui decât să aplici tehnica ta desăvârşită pentru a-i preîntâmpina atacul.

Studiază fiecare formă de mişcare cu grijă şi încearcă să-i pătrunzi sensul ascuns.

Astfel vei învăţa această artă fără a risipi energia în greşeli.

In fiecare clipă fii conştient de şoldurile tale.

Dacă abdomenul e complet relaxat, energia poate urca cu uşurinţă.

Când ultimele vertebre sunt drepte, energia vitală se va ridica până în vârful capului.

Tinând capul ca şi cum ar fi susţinut de sus, întregul corp devine uşor şi mobil.

Studiază formele de mişcare cu grijă şi în profunzime.

Mişcările trebuie să-şi urmeze cursul firesc, indiferent că e vorba de flexie sau extensie, deschidere sau închidere.

La început e bine să ai un învăţător,

Apoi, exersând perseverent şi atent, ştiinţa ta se va dezvolta de la sine.

Care este însă felul corect de folosire a corpului?

Răspunsul este: “Spiritul şi energia conduc muşchii şi oasele!”

Gândeşte-te mereu la adevăratul scop al acestei arte:

Prelungirea vieţii, menţinerea tinereţii, obţinerea nemuririi.

Neluând în seamă acest text, într-o bună zi îţi va părea rău de timpul şi energia pierdute, pentru că totul va fi fost în zadar.