Teoria YIN – YANG
„Yin-ul şi Yang-ul reprezintã principiul Cerului şi al Pãmântului, marea structurã a orice existã, pãrinţii schimbãrii, rãdãcina şi începutul vieţii şi al morţii”.
(Capitolul 5, „Intrebãri fundamentale”)
Orice fenomen sau lucru din Univers are douã aspecte, unul Yin şi unul Yang, care sunt opuse, dar în acelaşi timp, sunt interdependente şi se pot transforma unul în celãlalt. Aceasta este legea generalã a modului în care este alcãtuitã lumea.
Teoria Yin-Yang este o structurã conceptualã, utilizatã în China încã din antichitate, pentru a analiza lumea naturalã, omul şi Cerul. Cu alte cuvinte, ea a stat la baza înţelegerii legilor Universului. Conştiinţa chinezului nu poate cunoaşte lumea în afara celor douã aspecte ale sale: Yin şi Yang.
Aceastã teorie a început sã se contureze în timpul dinastiilor Yin şi Zhou (sec. XVI – 221 î.e.n.). termenul Yin – Yang fiind menţionat pentru prima datã în „Tratatul transformãrilor”:
„Yin – Yang reflectã toate formele şi caracteristicile existente în Univers”
Lucrarea respectivã a fost denumitã Zhou Yi („Transformarea” din dinastia Zhou), pentru cã în acea perioadã cãrţile purtau numele dinastiilor în care erau concepute. Ulterior, cele mai importante lucrãri au devenit tratate (Jing). Astfel, Zhou Yi s-a preschimbat în Yi Jing („Tratatul transformãrilor”).
In perioadele „Primãverii şi a Toamnei” (770 – 476 î.e.n.) şi a „Statelor Combatante” (475 – 221 î.e.n.) teoria Yin -Yang a fost profund implicatã în toate sistemele de gândire. Yin -Yang a ajuns sã reprezinte un mijloc de a generaliza cele douã principii opuse care se regãsesc în toate fenomenele lumii naturale.
Dar, înainte de toate, ce este Yin-ul şi ce este Yang-ul?
Yin-ul şi Yang-ul au fost privite ca nişte simboluri, având capacitatea de a cuprinde foarte multe aspecte ale lucrurilor, fãrã a le descrie în mod explicit.
Astfel, în cursul vieţii de zi cu zi, vechii chinezi, au ajuns sã înţeleagã cã tot ceea ce existã poate fi privit prin cele douã aspecte ale sale: ziua şi noaptea, mişcarea şi repaosul, cãldura şi frigul, bãrbatul şi femeia, exterior şi interior, ş.a.m.d. şi au descris aceastã învãţãturã prin termenii Yin – Yang.
Yin-ul şi Yang-ul reprezintã o modalitate de a înţelege, de a cunoaşte existenţa. Teoria despre Yin – Yang ne descrie lumea în dinamica sa. Ea pune accent pe continua transformare şi pe necesitatea de a înţelege modul în care sunt guvernate transformãrile. Stãrile sunt percepute numai ca situaţii particulare, ele neavând un caracter permanent.
Acest mod de raportare la existenţã nu cautã înţelegerea mecanismelor ce pot prelungi menţinerea unei stãri. Existenţa este perceputã ca o continuã transformare iar înţelepciunea constã în sesizarea modului în care se succed diferitele stãri şi nu în menţinerea lor.
Teoria Yin – Yang defineşte Yin-ul şi Yang-ul prin caracteristicile lor:
Natura de bazã a Yin-ului este asemenea apei,
iar cea a Yang-ului este asemuitã focului.
YIN – ceea ce ţine de interior, ceea ce este nemişcat, ascuns vederii, aflat în stare latentã, ceea ce coboarã;
YANG – ceea ce ţine de exterior, ceea ce este în mişcare, ceea ce se manifestã, ceea ce ascensioneazã.
In trecut Luna simboliza Yin-ul, iar Soarele Yang-ul.
Femeia este Yin, bãrbatul este Yang, pãmântul este Yin, cerul este Yang.
Tot ceea ce este întunecat, ascuns vederii, ceea ce coboarã, ceea ce conţine, ceea ce se aflã în stare latentã, receptivitatea, toate acestea au caracter Yin.
In schimb, ceea ce este luminos, aflat în exterior, ceea ce urcã, ceea ce este conţinut, ceea ce se manifestã, agresivitatea, ei bine, tot ce corespunde lucrurilor cu aceste trãsãturi are caracter Yang.
Natura Yin sau Yang a unui fenomen nu este absolutã, ci relativã. Aceastã relativitate se reflectã prin principiile de bazã ale teoriei Yin – Yang:
„In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul,
Yang-ul activeazã Yin-ul”.
• Opoziţia Yin -Yang
• Interdependenţa Yin – Yang
• Raportul de consum-alimentare şi intertransformare dintre Yin şi Yang
• Divizibilitatea infinitã a Yin-ului şi Yang-ului
Teoria Yin – Yang ne ajutã sã înţelegem relativitatea existenţei: cãtre orice ne îndreptãm atenţia vom putea constata modul în care el se transformã. Nimic nu rãmâne în starea în care existã la un moment dat. Dupã zi vine noaptea, dupã un anotimp un altul îi va urma, sãmânţa rodeşte şi se transformã în plantã, din ouã ies pui, omul trãieşte şi moare, cine stã în vârful picioarelor va trebui sã coboare, ş.a.m.d.
Opoziţia Yin – Yang
Teoria Yin – Yang susţine faptul cã orice fenomen natural, oricare dintre „cele zece mii de fiinţe” (toate pãrţile Universului) posedã douã aspecte opuse: unul Yin şi celãlalt Yang.
Opoziţia celor douã aspecte constã în capacitatea lor de a se lupta unul cu cealãlalt, controlându-se astfel reciproc.
De exemplu, cãldura (Yang) poate înlãtura frigul (Yin), în timp ce frigul (Yin) face arşiţa (Yang) sã scadã.
Acest lucru se petrece şi în organismul uman, unde opoziţia Yin – Yang menţine echilibrul fiziologic. Dacã dintr-o cauzã oarecare, raportul normal Yin- Yang se modificã, apãrând un exces de Yin sau de Yang, se instaleazã starea de boalã, ca urmare a distrugerii balanţei fiziologice. In acest sens, capitolul cinci al cãrţii „Intrebãri fundamentale” menţioneazã:
„Atunci când Yin-ul predominã, Yang-ul se va îmbolnãvi,
Atunci când Yang-ul predominã, Yin-ul se va îmbolnãvi.”
Interdependenţa Yin – Yang
Deşi Yin-ul şi Yang-ul sunt opuse, între ele existã în acelaşi timp şi o relaţie de interdependenţã. Yang-ul nu poate existã fãrã Yin, Yin-ul nu poate exista fãrã Yang. Yang-ul este condiţionat de existenţa Yin-ului şi invers. In capitolul cinci al „Intrebãrilor fundamentale” se spune:
„Yin-ul rãmâne ascuns în interior, pentru a acţiona ca un apãrãtor al Yang-ului,
Yang-ul stã în afarã, acţionând ca un servitor al Yin-ului”.
În corpul omenesc, Yin-ul corespunde substanţelor nutritive, fluidelor corpului, în timp ce Yang-ul este caracterizat de activitãţile fiziologice, de energie. Conform principiului tocmai enunţat, fluidele corpului sunt cele care rãmân în interior, în timp ce activitãţile fiziologice se manifestã în exterior, mediind relaţia cu acesta.
Raportul de consum-alimentare şi intertransformare dintre Yin şi Yang
Cele douã aspecte Yin – Yang cuprinse într-un fenomen nu sunt fixe, ci se aflã într-o permanentã relaţie de consum – alimentare.
De exemplu, diverse activitãţi fiziologice (Yang) din organism consumã în mod necesar anumite substanţe nutritive (Yin). Acesta este procesul de consumare a Yin-ului pentru a genera Yang-ul şi reprezintã o schimbare cantitativã. In condiţii normale existã un echilibru al raportului de consum – alimentare. Dereglarea echilibrului va duce la un exces de Yin sau de Yang şi la apariţia bolii.
Din punct de vedere calitativ, în anumite condiţii speciale poate apãrea un proces de intertransformare Yin – Yang. Astfel, în cartea „Intrebãri fundamentale” se menţioneazã:
„Yang-ul extrem produce în mod necesar Yin-ul, iar Yin-ul extrem produce în mod necesar Yang-ul, . . .
Frigul extrem va da naştere cãldurii, iar cãldura excesivã se va transforma în frig.”
Aceste prefaceri sunt posibile numai prin acţiunea combinatã a unor factori interni şi externi. Un exemplu îl constituie starea febrilã. Cãldura excesivã care apare afecteazã energia de apãrare a corpului. Dacã febra persistã, la un moment dat va avea loc o scãdere bruscã a temperaturii, pulsul devine slab, apare paloarea şi rãcirea membrelor. In acest caz, Yang-ul s-a transformat în Yin.
Divizibilitatea infinitã a Yin-ului şi Yang-ului
În orice aspect Yin sau Yang vom regãsi aspecte Yin şi Yang.
De exemplu, ziua este Yang. Dimineaţa este partea Yang a zilei în timp ce dupã amiaza reprezintã partea Yin.
Un alt exemplu, organele deţinãtoare de energie (rinichii, ficatul, inima, splina şi plãmânii) au caracter Yin. Dar, dintre aceste organe Yin, cele care se aflã în partea superioarã a corpului (inima şi plãmânii) au un caracter mai Yang – reprezintã Yang-ul Yin-ului -, în timp ce celelalte organe Yin, fiind situate în partea inferioarã a trunchiului au un caracter mai Yin – reprezintã Yin-ul Yin-ului -.
In capitolul şase al „Intrebãrilor fundamentale” se spune:
„Yin-ul şi Yang-ul pot ajunge la zece, se pot extinde la o sutã, la o mie, la zece mii, la infinit; Dar deşi sunt infinit divizibile, ele se bazeazã pe un singur principiu important.”
Aceste rânduri au fost preluate din cartea Maestrului Cezar Culda; „Medicina Tradiţionalã Chinezã şi Qigong-ul Terapeutic”