Despre Baguazhang

HomeDespre Baguazhang

 

Baguazhang

baguazhangtitlu

 

Un alt stil de arte marţiale ce are o strânsã legãturã cu Qigong-ul este Baguazhang

(„Palma celor opt trigrame” – se pronunţã „Pakuadjang”).

Originea denumirilor

 

Înlãnţuirea palmelor celor opt trigrame” „Bagua lianhuan zhang” („Pakua lienhuan djang”) denumitã prescurtat şi Palma celor opt trigrame” „Baguazhang” este cunoscutã în popor sub numele de „Palma ce se roteşte” „Zhuan zhang” („Djuan djang”). Datoritã deplasãrii circulare, rotirii în jurul axei a anumitor pãrţi ale corpului (de exemplu a antebraţului), rãsucirilor unor porţiuni ale corpului vãzute ca un întreg (de exemplu braţul) şi a unei forme exterioare puternic asemãnãtoare dragonului în zbor, acest stil mai este denumit şi „Inlãnţuirea palmelor corpului ce zboarã”.

bagua Iniţial, acest stil era cunoscut şi sub denumirea „Palma rîu” sau „Palma curgãtoare”. Originea sa, precum şi a altor stiluri de arte marţiale chinezeşti, se aflã în tradiţiile populare. In China existã obiceiul ca un lucru încãrcat de o semnificaţie deosebitã sã aibã o denumire corespunzãtoare. Astfel, şi pentru acest stil au fost folosite cele „opt trigrame” – ce au o însemnãtate aparte în filozofia chinezã – în scopul de a atrage atenţia asupra bogãţiei şi profunzimii sale. Un alt aspect al folosirii termenului de bagua („opt trigrame”) constã în aceea cã teoria şi practica „Palmei celor opt trigrame” este în perfectã armonie cu teoria expusã în „Cartea transformãrilor” referitor la cele opt trigrame.

Caracteristicile „Palmei celor opt trigrame”

Caracteristica de bazã a acestui stil este „mersul în cerc”. In aceste deplasãri circularese executã diverse forme de schimbare a palmelor. Indiferent cã este vorba despre rãsucire spre stânga sau rotire spre dreapta, de ţâşnire în sensul de evoluţie a mişcãrii sau de rãsucire în sens invers, în final se ajunge în locul iniţial, pornindu-se din nou în deplasare circularã, micãrile succedându-se într-o înlãnţuire fãrã sfârşit. Pãşirea în poziţie joasã este o modalitate de a merge în cerc, acesta fiind identic cu simbolul Taiji din mijlocul celor opt trigrame, pãtrunzându-se astfel înţelesul yin – yang, repaus – mişcare al cercurilor nesfârşite.

Vorbind despre tehnicile de palmã se poate spune cã existã supleţe şi duritate, vid şi plin, mişcare şi repaus, mişcãri în plan vertical şi orizontal, o datã yin o datã yang, succedându-se rând pe rând, spirijinindu-se reciproc, dând naştere unor miriade de transformãri.

Cele opt trigrame descriu opt direcţii (punctele cardinale şi intercardinale). Fiecare din aceste opt direcţii are câte o „palmã tradiţionalã” („lao ba zhang”), ele fiind sursa evoluţiei ulterioare a tuturor mişcãrilor.

Referitor la denumirea de „palmã ce acţioneazã” şi nu de pumn, aceasta se datoreazã faptului cã în tehnicile de atac şi apãrare ale formelor în care se folosesc braţele sunt întrebuinţate cu precãdere palmele şi doar foarte puţin pumnii.

Scurtă prezentare istorică şi a conţinutului

„Baguazhang” era foarte rãspânditã în timpul împãratului Dao Guang, din dinastia Qing, care a domnit între anii 1820 – 1850. Legenda spune cã acest stil de arte marţiale a fost creat de Dong Hai Chuan, originar din provincia Hebei, districtul Wenan, satul Zhu Jia Wu. El s-a nãscut în al doilea an de domnie al împãratului Jia Qing şi a murit în cel de-al optulea an de domnie al împãratului Guang Xu (1797 – 1882).

Dong era pasionat de arte marţiale încã in copilãrie. Fiind foarte sãrac, mergea din loc în loc, practicând diferite meserii pentru a-şi câştiga existenţa. Când a ajuns la muntele Jiuhua, din sudul provinciei Anhui, el a întâlnit un preot daoist, pe nume Bi Cheng Xia, care l-a învãţat secretele şcolii daoiste de arte marţiale. Mai târziu, Dong a învãţat alte tehnici de la Guo Yuan Ji, poreclit „Bastonul daoist de fier”. Combinând esenţa stilurilor maeştrilor sãi, el a creat un nou stil, boxul umbrei al celor opt trigrame.

Dong Hai Chuan a avut un mare numãr de discipoli şi le-a predat fiecãruia în funcţie de aptitudinile sale, adaptând anumite mişcãri pentru a se potrivi cu talentul şi abilitatea fiecãruia. Astfel, astãzi Baguazhang a lui Dong Hai Chuan este ramificatã în forme variate cu unele diferenţe între ele, fiecare având propriile sale caracteristici.

Actualmente existã cinci mari ramuri: stilul Yin (dupã Yin Fu), stilul Cheng (dupã Cheng Ting Hua), stilul Zong (dupã Zong Chang Rong), stilul Liu (dupã Liu Feng Chun) şi stilul Ma (dupã Ma Wei Qi).

bagua poster m

Deşi Cheng Ting Hua şi alţii au fost discipolii lui Dong Hai Chuan, mişcãrile lor de palmã şi modalitatea de antrenament erau diferite. Stilurile Cheng şi Liu sunt specializate în a împinge palmele, urmaşii stilului Yin sunt buni în a pãtrunde (a strãbate) cu palma spre adversar folosind palma durã (ying zhang), forţa brutã fãcându-şi brusc apariţia, iar practicanţii stilurilor Zong şi Ma sunt cunoscuţi pentru „palma florii de prun” şi respectiv „palma ca un ciocan”.

Baguazhang se evidenţiazã prin schimbãrile neprevãzute ale mişcãrilor, fente şi gesturi îndemânatice, care distrag atenţia adversarului şi îl obosesc. In exterior practicantul trebuie sã exerseze şi sã-şi perfecţioneze mişcãrile braţelor, picioarelor, ochilor şi corpului. Interior, el trebuie sã-şi regleze respiraţia, sã-şi concentreze atenţia, sã-şi cultive sufletul şi sã-şi creascã puterea interioarã.

Experţii acestui stil nu lovesc primii. Mai degrabã ei rãmân liniştiţi în faţa adversarului sãlbatic, îşi conservã energia şi pândesc deschiderea adversarului pentru a lansa un contraatac. Forţa palmei celor opt trigrame este uneori inimaginabilã. Dong Hai Chuan a realizat o descriere care a fost transmisã din generaţie în generaţie sub forma unei poezioare:

papirus